Biserica cnezilor Cândea Sântămăria Orlea

Biserica cnezilor Cândea Sântămăria Orlea

Sântămăria Orlea, biserică reformată, odinioară ortodoxă, a fost ridicată în piatră de cnezii din familia Cânde la sfârşitul secolului XIII, în stil romanic, şi este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară tăvănită, cu turn decroşat pe faţada de vest, tribună de lemn pe stâlpi de zid la vest şi un altar dreptunghiular boltit în cruce pe nervuri.


Tipul arhitectural tradiţional de capelă de curte, dar amplificat prin adăugirea turnului clopotniţă pe latura de vest, precum şi prin detalii de arhitectura cirsterciană, atestă un moment deosebit de sporire a puterii pe care îl şi marca. În adevăr, apariţia acestei biserici ortodoxe într-unul dintre puţinele sate maghiare din zona Hunedoarei, la sfârşitul secolului XIII ridică problema semnificaţiei istorce a acestui fapt. Participarea cnezilor români la luptele cu tătarii, apoi întărirea autonomiei lor în condiţiile luptelor dinastice de la sfârşitul secolului XIII, a adus se pare, un considerabil spor al puterii acestora, aşa încât au intrat în coliziune cu noua dinastie angevină. Îndeosebifamilia Cânde, care domina Valea Râului Mare, ajunge la o anumită proeminenţă, acumulând domenii şi ajungând, se pare, să aibe o conduită politică independentă de cea a regatului, ceea ce după restabilirea situaţiei va atrage grave represalii asupra membrilor ei, executaţi sau surghiuniţi de către agenţii regali care le şi confiscă o parte din domenii.

Tocmai în condiţiile acestei întăriri a puterii economice şi politice a neamului lor se pare că ajung cnezii Cânde să se înstăpânească şi peste satul regal de la Sântămăria Orlea, unde pun să se zidească o capelă de curte ortodoxă, afirmând pe această cale, a cultului, schimbarea de stăpânire feudală sau poate, mai potrivit exprimat, de sistem de putere feudală. Este interesant că pentru a marca complet faptul pun să se zugrăvească biserica de un pictor peregrin venit din sud-vest, care realizează un program iconografic-ortodox cu detalii dovedind originea lui dalmată, dar cu inscripţie latinească, poate pentru a o face accesibilă credincioşilor obişnuiţi cu latineasca bisericii catolice. O sută de ani mai târziu, când zugrăveala este completată prin pictarea altarului, biserica este tot ortodoxă, aşa cum o dovedeşte o inscripţie slavonă din altar. Se pare aşadar că cedarea în 1447 de către Ioan de Hunedoara, a satului Sântămăria Orlea familiei Cânde, nu este decât o formă de recunoaştere a unei stări de fapt.

În interior se află un ansamblu de pictură murală comportând trei straturi realizate în trei etape succesive: primul, cuprinzând două cruci de consecraţie, aparţinând chiar etapei construirii bisericii; al doilea, opera unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscripţie fragmentară la 1311, căruia îi pot fi atribuite picturile din naos; al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare, unui pictor local şi de cele de pe pereţii de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formaţie occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400. Cu toate aceste atribute, biserica constituie o mărturie istorică de deosebită valoare. Biserica Ortodoxă Ostrov, constrută din piatră în secolul XIV, a suferit mai multe refaceri. Se compune dintr-o navă dreptunghiulară prelungă, boltită în leagăn, cu absidă semicirculară în prelungire şi turn clopotniţă patrulater, complet degajat, pe latura de vest. Partea de vest a naosului cu turnul clopotniţei, rămase din vechea construcţie prezintă caractere romanice care se regăsesc şi la celelalte biserici de curte din Haţeg. Partea de este, cu altarul, a fost adăugată în secolul XIX. În luneta portalului vestiv se afla pictată icoana de hram, atribuită unui zugrav Ştefan. Curtea bisericii este împrejmuită cu gard de piatră din monumente romane, inscripţii, reliefuri, elemente arhitecturale, aduse probabil din împrejurimile Ulpiei Traiana.


Galerie foto