Cetatea Colţ - Suseni

Cetatea Colţ - Suseni

Este principala mândrie a văii Râuşorului, pe care o domină exact de deasupra mănăstirii de Colţi-Suseni. În zilele senine, silueta i se distinge şi de la mare distanţă, din mijlocul depresiunii Haţegului. Pentru a ajunge la ea, înaintea podului rutier, peste care se vede mănăstirea, sunt de urmat potecile de pădure care se desprind către stânga. Fără marcaje, drumul poate dura aproximativ o jumătate de oră.


Ruina cetăţii este accesibilă doar dinspre răsărit, peste urma unui şanţ de apărare care o izola în vremurile funcţionării de restul platoului stâncos. Punctul cel mai atractiv al ei, turnul –locuinţă, stă şi acum pe pintenul semeţ de piatră de la care-i vine numele “Colţi”, fixat de istorie. Acelaşi nume este unic al cetăţii Haţegului şi al provinciei Transilvaniei, în general, fiind singurul nume românesc vechi, provenind de la o cetate ridicată de către români.

Chiar dacă ansamblul s-a degradat prin prăbuşirea în hăuri a unor curtine, resturile de ziduri păstrate, poziţia maiestoasă şi renumele familiei Kendeffy au contribuit din plin la geneza unor poveşti romantice, ajunse în marea literatură. Cea mai bine cunoscută rămâne versiunea lui Jules Verne cu “Castelul din Carpaţi”.