Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

Sarmizegetusa Ulpia Traiana, oraş întemeiat de Traian cu colonişti aduli din Italia, a purtat mai întâi numele de Colonia Ulpia Traiana. După anul 117, ne este atestat sub numele de Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Întemeiată după vechiul rit (centuriatio) pe care romanii îl mşteniseră de la etrusci, colonia, care era capitala noii provincii, avea un plan regulat, octogonal, cu o reţea de străzi având la bază un ritm de şase. În centru, ca la orice oraş roman, era situat forul, iar lângă el săpăturile au scos la iveală Palatul Augustalilor (Aedes Augustalium). În colţil de sud-est, săpături mai vechi au identificat băile publice. Locuirea însă nu era restrânsă doar la aria încinsă de zidul din blocuri de calcar al fortificaţiei urbane. Săpături mai vechi sau mai noi au identificat la sud de acesta alte terme şi amfiteatrul împreună cu schola gladiatorilor, la sud-est o serie de sanctuare (templul zeiţei Nemesis, sanctuarul lui Esculap, Mithreumul, sanctuarul zeilor Liber şi Libera, al Dianei şi al lui Silvanus, Necropolele). La vest au fost surprinse alte necropole.


În secolul III-IV amfiteatrul şi Aedes Augustalium au fost modificate şi fortificate. Forul. Incomplet descoperit constă dintr-o piaţă dreptunghiulară lată de 42 de metri, supraînălţată în raport cu strada, din care accesul se făcea printr-un portal cu scară monumentală. Spre sud, forul era mărginit de un criptofortic (galerie închisă şi acoperită în care erau aşezate monumente votive celebrând personaje importante, între alţii M. Sedatius Severianus, guvernator al Daciei către mijlocul secolului II).

Aedes Augustalium. Ansamblu cuprins într-o incintă dreptunghiulară (85X65 m), înconjurată, la origine, de un culoar continuu, ritmat de pilaştrii angajaţi (criptoportic). Întreaga suprafaţă era împărţită în două curţi, atriu şi curtea sacră, de un zid înalt, stăpuns de două comunicaţii laterale. Spre nord, spre atriu, zidul constituia o falsă faţadă monumentală, ritmată de şase perechi de coloane corintiene îngemănate. Grupurile de coloane lasă în centru un interval mai mare, poate o arcadă împortantă, în cadrul căreia era amplasat un monument. Atriul avea în centru un altar de jertfă, pătrat. Laturile constau din două săli lungi şi relativ înguste (trapezai), sălile de ospăţuri comune. Latura frontală,. Pe care trebuie să fi fost situate şi intrarea, probabil monumentală era împărţiă într-o sumă de încăperi mici, birouri sau chiar prăvălii. Curtea sacră avea pe latura din fund edificiul principal (oecus), împărţită în şase încăperi. Central, supraînălţată, având în subsol două cisterne dreptunghiulare, boltite, îngemănate, era situată capela (saccelum) probabil absidată şi boltiră, cu o intrare monumentală cu portal şi scară de acces. În dreapta şi în stânga urmau grupuri de două încăperi, între care poate fi identificată o baie, urmau câte un culoar comunicând cu cel periferic şi câte o ultimă încăpere. Pe laturile curţii, două mici edificii dreptunghiulare, dintre care cel de est a fost identificat cu tezaurul. Oecusul avea o faţadă monumentală ritmată de pilaştrii ionici angajaţi, suportând arce cu arhivolte profilate în retrageri succesive, suprapuse de o cornişă puternică. Edificiul, construit spre mijlocul secolului II, de doi magistraţi ai oraşului, tată şi fiu, Marcus Procilius Regulus şi Marcus Procilius Niceta, servea drept sediul al colegiului augustalilor şi implicit drept sanctuar al cultului lui August şi al Romei, cultul oficial imperial. A suferit modificări într-o fază târzie, probabil secolul III, şi a fost fortificat şi transformat în locuinţe după 271.

Termele. Dezvelite în secolul XIX şi reacoperite de pământ, ruinele termelor delimitează un plan general dreptunghiular, cu trei abside care depăşesc zidurile perimetrale, compus din două ansambluri termale; unul mai mare, celălalt mai mic, dar amândouă comportând succesiunea tradiţională de încăperi cu hipocaust – tepidarium, laconicum, caldarium, piscină – frigidarium, comunicând între ele printr-o sală comună.

Amfiteatrul. Elipsoidal, construit încă din primii ani ai stăpânirii romane, din piatră brută cu mortar de var, edificiul are dimensiuni restânse – 88x69 m – şi era prevăzut în axa mare cu două porţi (Triumphalis şi Libithina) iar în cea scurtă cu două loje, a guvernatorului şi a vestalelor, sub care erau amenajate două accese secundare cu încăperi de serviciu (spoliaria). Zona gradenelor (cavea) era împărţită în 12 sectoare de douăsprezece culoare cu scări de acces, iar în subconstrucţii erau amenajate şi cele patru celule pentru fiare. Cu excepţia primei gradene, constând dintr-o bancă de marmoră cu spătar şi rezervată notabilităţilor, celelalte erau din lemn. Un canal cu bazin colector în centrul arenei, care ieşea prin poarta Libithina, asigura evacuarea resturilor rezultate din spectacolele sângeroase.

Sanctuarul zeiţei Nemesis, tot de plan dreptunghiular, constă dintr-un ansamblu de încăperi şi culoare, din care se mai păstrează doar subconstrucţiile înalte. Axial, dar adosat laturei de vest, pare să fi fost situat sanctuarul propriu-zis, o cella dreptunghiulară. În apropiere, alt edificiu a fost identificat cu cazărmile gladiatorilor.

Sanctuarul lui Liber Pater. Ansamblu dreptunghiular (27,60 x 20,20 m), constând dintrun atriu (curte descoperită) înconjurată pe trei laturi (est, sud şi vest), de portice, galerii cu coloane.

Pe latura exterioară a aripei de sud era intrarea cu două coloane corintice în front. Aripa de nord era constituită din sanctuarul propriu-zis (oecus). În faţa acesteia era situat altarul. De aici provin nenumărate reliefuri ale zeilor Liber şi Libera, Silvanus, Diana şi nimfele, precum şi inscripţii votive.

Sanctuarul lui Esculap, templu şi spital în acelaşi timp, sanctuarul lui Esculap se prezintă ca un complex de ansambluri construite, incluse într-o arie comună încă nedelimitată complet. Principalul ansamblu (templul propriu-zis) este un edificiu de plan central constând într-o încăpere pătrată înconjurată pe toate patru laturi de portice. În afara acestui edificiu, se mai disting încă trei grupuri, având drept element central câte un fanum, încăpere dreptunghiulară, uşor supraînălţată, cu coloane în faţada frontală şi scară monumentală de acces. În jurul acestor cellae se grupează alte încăperi precum şi un spaţiu deschis, precedând accesul monumental. În două cazuri a fost identificat câte un puţ. Şi reliefuri votive de cult, precum şi inscripţiile dedicate lui Esculap sunt numeroase la Sarmizegetusa.

Mithreum-ul cunoscut încă de mult, mai cu seamă din numeroasele reliefuri mithraice, constituind unul dintre principalele puncte de interes ale Muzeului din Deva, sanctuarul lui Mithras a început să fie dezvelit abia de curând. S-a scos la iveală o mare sală dreptunghiulară, adâncită, probabil principalul element al speos-ului.


Galerie foto