Zona de Agrement Râuşor

Zona de Agrement Râuşor

Cine a călcat vreodată peste stâncile cenuşiu verzii ale Retezatului va rămâne pe veci în suflet cu chemarea lui, cine a băut din apa Râuşorului nu va avea linişte până nu va revedea acest munte din nou, aşa cum spunem noi cei mulţi 'munte al sufletului nostru. Cine se va oglindi în apa Bucurei va şti să înţeleagă ca în liniştea marelui lac glaciar se ascunde sufletul şi legenda marelui munte, sa stai culcat cu faţa spre lac într-o noapte de vară te va face să te simţi plutind între stelele căii lactee. Cine va urca în Peleaga va înţelege de ce merită să-ţi dai sufletul să ajungi pe un vârf de munte. Cine va străbate codrii va simţi foşnetul sălbăticiei şi încleştarea naturii în zilele în care cei doi uriaşi parcă vor să-şi reia stăpânirea muntelui.


Legenda ne spune că acum mii şi mii de ani doi uriaşi s-au luptat pentru o prea frumoasa fată şi unul din buzdugane a zburat şi a retezat vârful care semeţ se înalţă dinspre ţara Haţegului - vârful RETEZAT.

Google Map


CĂI DE ACCES

Calea ferată Târgu Jiu - Petroşani - Simeria; se pot utiliza astfel staţiile Pui, Râuşor, Băeşti, Ohaba de sub Piatră şi Subcetate. Dinspre Depresiunea Petroşani, acces pe linia ferată Petroşani - Lupeni.

Şoseaua Târgu Jiu, Petroşani, Haţeg, Simeria, Deva; la Livezeni se desprinde ramificaţia spre Valea Jiului de Vest, prin Vulcan, Lupeni, Uricani; din Haţeg se desprinde şosea spre Caransebeş, facilitând accesul în partea nordică a masivului. Drumuri secundare importante, asfaltate sau pietruite, ce ajung în preajma sau în interiorul muntelui:

  • Ohaba de sub Piatră - Nucşoara - Cârnic (asfaltat până la Nucşoara), 19 km. Facilitează accesul la cabanele Cascada (Cârnic), Pietrele şi Genţiana.
  • Sântămăria Orlea - Râu de Mori (asfaltat), continuat neasfaltat pe Valea Râuşor până în zona staţiunii turistice Râuşor, 24 km.

LOCALITĂŢI DE ACCES

Haţeg, oraş situat la 350 m altitudine, în depresiunea prinsă între Munţii Şureanu, Retezat şi Poiana Ruscă.

Clopotiva, comună la circa 500 m altitudine. De aici se poate pătrunde pe Valea Râului Mare, până la cabana Gura Zlata, colonia Tomeasa şi barajul de la Gura Apelor, apoi mai departe, pe la fosta cabană Rotunda, până la Lunca Berhina şi Poiana Pelegii.

Râu de Mori, comună la 500 m altitudine, de unde se poate merge în susul Văii Râuşor până la staţiunea Râuşor (trecând prin Suseni şi pe la cetatea şi biserica din Colţ), 12 km.

Brazi, localitate de la poalele muntelui; drum de pătrundere în lungul Râului Mare (spre cabana Gura Zlata) şi racord după 3 km spre Râuşor, în comuna Râu de Mori.

Sântămăria Orlea, comună atestată documentar la 1363, aflată pe drumul naţional Petroşani - Haţeg. De aici pleacă un drum auto nemodernizat spre Râu de Mori şi mai departe la Râuşor, loc de practicare a schiului.

Petroşani (650 m), municipiu din depresiunea omonimă, punct de plecare spre Lupeni, Uricani şi Câmpu lui Neag, de unde poteci marcate sau nemarcate ajung în Retezatul Mare sau în Munţii Tulişa (partea sedimentară a Retezatului).


CLIMA

Masivul Retezat are climă aspră şi umedă. Este situat în calea maselor de aer vestice şi sud-vestice. La peste 2000 m altitudine temperatura medie a aerului este de -2 -4° C. Înspre altitudinile de 1400-1500 m valorile medii ale temperaturii aerului ajung la 2-4 °C. În luna cea mai caldă, iulie, temperatura medie a aerului este în jur de 6 °C pe culmile cele mai înalte şi de 8-10 °C începând de la limita superioară a pădurii înspre poalele masivului. În luna cea mai rece, ianuarie, la peste 2000 m temperatura medie a aerului este în jur de - 10 °C, iar începând de la limita superioară a pădurii creşte la -8, -6 °C. Dincolo de aceste temperaturi medii ale aerului nu trebuie uitat că adesea în timpul verii valorile pot urca pe culmile înalte la peste 20 °C, după cum în ianuarie sau februarie sunt perioade când temperaturile aerului scad spre -25 -30.

Precipitaţiile sunt bogate, sub formă de ploi şi zăpezi. Cantitatea medie anuală este de 1400 mm pe culmile cele mai înalte, scăzând spre poale la 1000-1200 mm. Lunile cele mai ploioase sunt iunie şi iulie, în anii normali, iar septembrie şi octombrie sunt cele mai propice pentru excursii şi fotografii deoarece precipitaţiile sunt mai reduse. Iarna, cantităţile cele mai reduse de precipitaţii se înregistrează în februarie; în martie şi, mai nou, aprilie cantităţile de zăpadă căzută sunt importante, generând deseori avalanşe.

Nu doar cantităţile de precipitaţii îi interesează pe montaniarzi ci şi modul lor de manifestare. Vara avem parte cel mai ades de ploi cu caracter torenţial, însoţite de frecvente descărcări electrice. Retrageţi-vă de pe creastă înainte de declanşarea averselor, fulgerelor, trăznetelor, spre limita pădurii sau pe pantele mai ferite.

Iarna (dar şi primăvara sau toamna) putem avea parte de viscole puternice; vânturi importante, însoţite de mari cantităţi de omăt ne pot surprinde pe traseu. Vara, mai suportăm câteodată averse de grindină. În lunile de trecere dintre unele anotimpuri vom lua cunoştinţă cu lapoviţa.

Stratul de zăpadă durează 5-6 luni pe an, funcţie şi de altitudine. El atinge în general grosimi metrice. În zone adăpostite sau în forme negative de relief se acumulează până la 3-4 m, iar pe suprafeţe expuse vânturilor neaua are grosimi mici, deseori apărând la zi chiar roca lipsită de vegetaţie.

Un pericol deosebit îl reprezintă gheaţa, parcurgerea porţiunilor acoperite de ea trebuind să fie făcută cu atenţie şi echipament adecvat. Numărul de zile cu îngheţ din masiv este în jur de 240.


FLORA

Munţii Retezat sunt caracterizaţi printr-o vegetaţie bogată, variată, cu întinse zone în care prin măsuri speciale de protecţie s-au păstrat specii rare şi endemice. Munţii Retezat sunt dominaţi de păduri şi pajisti alpine se împletesc armonios cu porţiuni de teren stâncos şi zone cu lacuri numeroase. Pe cuprinsul suprafeţei montane au fost identificate peste 1050 specii de plante.

Sub aspect florogenetic Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru genul Hieracium, care cuprinde aici 257 taxoni unici endemici ca Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus, şi respectiv pentru genul Poa, care cuprinde 31 taxoni.

De asemenea o serie întreagă de taxoni şi infrataxoni îşi au aici locul clasic, ca de exemplu Barbarea lepuznica, Centaurea retezatensis, Oxytropis jacquinii ssp.retezatensis, Hypochoeris maculata var. Carpatica, Festuca rupicola var.retezatensis.

Analiza areal-geografică a florei evidenţiază ca predominant fondul general eurasiatic cu 44 %, existând însă şi elemente circumpolare 13%, alpine 9 %, europene 12 %, sudice 6 %, orientale 5 %, endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4 %.

În Retezat există 60 de asociaţii vegetale de cormofite cuprinse în 10 clase de vegetaţie, fapt care dovedeşte încă o dată marea diversitate floristică a Retezatului.

Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana, Potentilla, Pulsatilla, precum şi floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi altele.


PÂRTIILE DE SCHI

Pârtia de schi din Râuşor, unica pârtie de schi din masivul Retezat şi totodată recunoscută ca una dintre cele mai bune din zona de vest a ţării, este dotată cu teleschi având o lungime de 1.200 m şi o diferenţă de nivel de 380 m concepută pe două secţiuni de teleschi. Din vârful pârtiei principale au fost create 3 trasee diferenţiate pe grade de dificultate.

  • Traseul clasic - se coboară pe pârtia clasică (nordvest) primii 300 de m fiind de dificultate ridicată (aprox 1300m lungime)
  • Traseul prin pădure - din vârful pârtiei se pleacă spre nord, traseul şerpuind prin pădure şi urmează după aproximativ 1000 de metri să se intersecteze cu traseul clasic la jumătatea pârtiei (aproximativ 1500m lungime).
  • Traseul pe la releu - din vârful pârtiei se pleacă spre nord ca imediat să se vireze stânga spre nordvest (spre releu) apoi la releu ne intersectăm cu traseu 2, apoi cu traseul 1 la jumătatea pârtiei (aproximativ 1500m lungime)

Porţiunea de pârtie de la jumătate spre bază poate fi folosită pentru schiorii începători. Se poate practica săniuşul, se pot face drumeţii montane şi pot vizita obiectivele turistice din zonă.


FAUNA - NEVERTEBRATE

În rândul nevertebratelor sunt identificate până în prezent 9 taxoni endemici de fluturi de zi, cel puţin 6 specii endemice de plecoptere şi 4 de trichoptere. Ultimele două grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor de apă. Viermii inferiori (nematode) au mai mult de 143 de specii găsite în această zonă. Vertebratele au reprezentanţi din toate clasele întâlnite în România.

Dintre ciclostomi, în râuri întâlnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, una dintre cele trei specii de agnate din România, a cărui prezenţă reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor Munţilor Retezat. În anii '60 - '70 ai secolului trecut au fost introduşi în câteva lacuri din Parcul Naţional Retezat păstrăvii de lac, Salmo trutta lacustris, subspecie neindigenă adusă din Alpi.

Broasca roşie de munte, Rana temporara, se consumă în unele localităţi din apropiere. Numeroase exemplare, majoritatea femele, se colectează pentru consum în perioada de reproducere.

Reptilele sunt reprezentate prin 9 specii. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, şase sunt considerate vulnerabile.

Cu toate că s-au semnalat foarte puţine cazuri de muşcături de vipera în zonă, acestea sunt de cele mai multe ori omorâte de turişti şi localnici. Numărul speciilor de păsări întâlnite este mare pentru o zonă montană, acestea însumează 185 de specii.

Aici se pot întâlni specii rare, cum sunt acvila de munte, Aquila chrysaetos, acvila ţipătoare mică, Aquila pomarina, şerparul, Circaetus gallicus, şoimul călător, Falco peregrinus, cocoşul de munte, Tetrao urogallus, buha, Bubo bubo, cucuveaua pitică, Glaucidium paseinum, barza neagră, Ciconia nigra, ciocănitoarea cu spate alb, Dendrocopos leucotos, şi multe alte specii rare.

Muntele oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul, Canis lupus, ursul, Ursus arctos şi râsul, Lynx lynx. De asemenea, se întâlnesc ierbivore mari, cum sunt capra neagră, Rupicapra rupicapra, cerbul, Cervus elaphus şi căpriorul, Capreolus capreolus. Vidrele Lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului, folosind resursele bogate în peşte.

În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare de sub şaua Custurii, până în căldarea lacului Zănoaga.


COMPLEXUL ALPIN RÂUŞOR

Complexul Alpin Râuşor tinde să devină principala poartă de acces în Retezat, de asemenea capacităţile de cazare se dezvoltă într-un ritm accelerat. Râuşor e localizat la altitudinea de 1250m pe versanţii nordici ai masivului Retezat. Valea Rauşor este aşezată aproximativ în centrul masivului la poalele Vf Lolaia Nord şi Vf Ciurila. Pădurea de molid conferă staţiunii un aer puternic ozonat. Datorită poziţiei deosebite Râuşor devine pe zi ce trece o serioasă opţiune de petrecere a timpului liber, concediilor şi explorare a masivului Retezat pentru turiştii români şi străini.

Dinspre Haţeg la 10 km se face un DJ la stânga (la câteva sute de metri după localitatea Cârnic), acolo veţi găsi indicatoare cu complex alpin Râuşor. De aici mai sunt aproximativ 20 de km până în Râuşor. Dinspre Caransebeş la aproximativ 4 km după Sarmisegetuza se face un DJ la dreapta (la cateva sute de metri înainte de localitatea Cârnic).

Scurt istoric

Complexul Alpin Râuşor ia naştere datorită combinatului Siderurgic Hunedeoara, care construieşte aici primele unităţi de cazare, de asemenea şi pârtia de schi pe la începutul anilor 1970.

În perioada imediată de după revoluţie staţiunea se degardează până în momentul în care apar primii proprietari de cabane (1993). Până prin 2000 singura unitate de cazare era vechiul motel al combinatului Siderurgic (acesta urmând să ardă în toamna acestui an). În urma deciziei Primăriei comunei Râu de Mori, autoritatea administrativteritorială a zonei Râuşor, de a concesiona parcele de teren pentru construcţia de case de vacanţă a dus la construirea, până în prezent, a aproximativ 50 de cabane noi şi moderne.

În anul 2002 pârtia de schi a fost preluată de un întreprinzător privat actualmente este dotată cu teleschi, nocturnă şi instalaţie de zăpadă artificială. În anul 2008 se finalizează asfaltarea DJ de la Râu de Mori până la Râuşor, actualmente cele 2 benzi oferă condiţii excelente pentru accesul auto.


LOCURI DE ADĂPOST

Cabana Pietrele, 1480 m altitudine, pe Valea Stânişoara, în pădure de conifere. Două corpuri de clădire şi căsuţe de lemn. 150 locuri. Apă de izvor, lumină electrică de la generator. Bufet. Loc de campare. Canton silvic.

Cabana Genţiana (1670 m), 30-70 locuri, pe Valea Pietrele. Apă de izvor. Nu are curent electric.

Cabana Cascada (980 m), situată în zona Cârnic, 35 locuri. Oferă masă. Apă curentă, curent electric. Pot fi lăsate în siguranţă autoturismele celor care suie câteva zile în munte.


LOCURI DE CORT

Poiana Pelegii, cabana Pietrele, Râuşor, cabana Buta, Câmpuşel, Poiana stânei din Râu, Lacul Bucura, Lacul Zănoaga, cabana Gura Zlata, Poiana Baleia, zona fostei cabane Rotunda, Lunca Berhina, poieni, circuri glaciare, lărgiri de vale, fâneţe etc.

Numai în cazuri dificile se poate solicita ajutor la Casa laborator Gemenele din cadrul Rezervaţiei ştiinţifice.

Stânele pot fi refugiu temporar şi suficient pentru a ieşi din situaţii limită.

Iarna, majoritatea traseelor din masiv nu se recomandă a fi parcurse fără echipament şi experienţă adecvate. Drumurile spre cabane sau din imediata lor apropiere pot fi abordate de turiştii obişnuiţi care dispun de echipament potrivit şi respectă regulile ascensiunilor de iarnă.


Galerie foto